Centrul Gheorgheniului (plimbare de jumătate de oră din Centrul de Studii)

Gheorgheniul este al treilea cel mai populat oraş din judeţul Harghita, la o altitudine de 810m.

Inima oraşului este vechea Piaţă, denumită astăzi Piaţa Libertăţii, este una dintre cele mai frumoase centre, amenajată ca parc, din secuime.

Aspectul de azi a centrului s-a format treptat, aspectul de oraş este dat mai ales de casele construite de armeni. Centrul - vechea piaţă - lanţul de magazine, locuinţele civice vechi din strada Márton Áron, constituie o comoară care face parte din moştenirea noastră culturală. Clădirea de azi a Primăriei funcţionează în Palatul Novák, adică clădirea de odinioară a Băncii Armeneşti. Locuitorii mai înstăriţi apelau de multe ori la arhitecţi vestiţi pentru proiectarea viitoarelor case.

Atracţiile oraşului sunt îmbogăţite de biserica romano-catolică, biserica armenească, biserica reformată, sinagoga, precum şi alte clădiri construite de familiile armeneşti, în stil baroc, care deja constituie monumente arhitecturale.

Biserica romano-catolică

Cel mai vechi monument din oraş.

Gheorgheniul, precum arată şi numele (Sf. Nicolae), constituia cândva centrul religios al depresiunii, prima biserică a fost construită la sfârşitul secolul al XV.-lea în stil gotic. Data construirii este indicată de data sculptată în spânceana de piatră a uşii de intrare de sub turn: 1498. Acastă biserică era probabil neîncăpătoare pentru comunitatea crescândă, din această cauză în jurul anului 1756 a început construcţia noii biserici. Construirea bisericii în stil baroc a fost condusă de arhitectul Fogarasi György şi a fost sfinţit de episcopul Bajthay Antal în cinstea episcopului Sf. Nicolae. Noua biserică, înconjurată de ziduri a fost construită în stil baroc, dar în partea superioară a turnului se află geamuri gotice astupate, care ne amintesc de biserica gotică. În timpul renovărilor din 1995 pe peretele din sud a fost descoperit un ceas solar cu inscripţie în limba latină: "Ortus docet bene vivere" – Răsărit de soare, învaţă-ne să trăim corect.

Foto: Portik Tihamér

Din perioada gotică a rămas şi un clopot, din anul 1548. Ca memorie din evul mediu, există o "Missale" pe foaie de pergamen. Faţada corului şi cele două intrări laterale au ca stil "specific baroc de Gheorgheni". Din zidul împrejmuitor de gresie, statuia vopsită a lui Sf. Ioan de Nepomuki, se întoarce cu spatele către drum. Pe altarul principal se vede statuia sfântului ocrotitor al bisericii, episcopul Sf. Nicolae. Altarul principal, altarul secundar şi amvonul sunt construite în stil baroc, altarul Sf. Ana în stil rococo, orga în stil ogival. biserica a fost renovată în anul 1837, atunci episcopul de Transilvania, Fogarassy Mihály, născut la Gheorgheni, a donat bisericii o orgă. Clădirea parohiei a fost construită în anul 1758.

În vecinătatea bisericii era mănăstirea de maici a ordinului "Congregatio Surorum Caritas de Szatmár". Aici a funcţionat o instituţie de educare pentru fete "Fogarassy Leánynevelő Intézet" între anii 1876-1948, unde s-a predat dramaturgie, dans şi muzică. În faţa clădirii se vede bustul episcopului Fogarassy Mihály, astăzi adăposteşte şcoală profesională.

Biserica armeano-catolică

În Gheorgheni trăiesc armeni încă din anul 1637. După istoricul Rokaly József, se poate spune că Gheorgheniul este de neînchipuit fără istoria armeană şi fără câştigul spiritual adus de negustorii şi meşteşugarii armeni.

Comunitatea armeană, care astăzi vorbeşte limba maghiară, a format şi dezvoltat viaţa oraşului întro măsură importantă.

Cultura maghiară şi armeană s-au interconectat în decursul deceniilor şi secolelor. Sărbători comune dau posibilitate la cunoaşterea culturii şi a bucătăriei tradiţionale armeneşti.

Biserica armeană a fost construită între anii 1730-34 în stil baroc, la iniţiativa lui Theodorovics Simon. Lucrările au fost conduse de localnicii Kósza Szehágián, Karácsony János şi János Lázár. Din biserica veche se mai păstrează cristelniţa şi aghiazmatarul. Plafonul pictat este opera artistului plastic Szirmai Lajos (1889). Biserica are o singură capelă laterală. Poarta de intrare este construită în stil renascentist târziu. Biserica păstrează şi amintirea unei capele de piatră din anul 1650. Principala podoabă a bisericii este amvonul baroc, precum şi altarul principal şi cele secundare. Vitraliile conţin imagini cu Sf. Grigore Luminătorul adus din Veneţia în anul 1752.

Zidul împrejmuitor prevăzut cu turnuri datează din anul 1748. Biserica pare a fi o biserică-fortăreaţă, fiindcă este împrejmuită de un zid cu două turnuri acoperite cu un coif de ţiglă octagonal, abrupt. Vechile ambrazuri se văd numai din interior. În denivelările sub formă de ferestre ale zidului se văd picturi şi reliefuri sculptate în jurul anilor 1750. În cimitir se găsesc numeroase morminte de gresie.

Alte atracţii turistice în Gheorgheni:

• Biserica reformată este podoaba centrului oraşului. A fost construită între anii 1895-1899, extinderea ei a avut loc în 1992, când s-a mărit considerabil capacitatea.
• Statuia Sf. Nicolae se află în centru, în parc. Este opera sculptorului local Burján Emil. Este totodată şi simbolul oraşului.
• Sinagoga a fost construită în anul 1927 din iniţiativa comunităţii evreieşti locale. În Gheorgheni evreii s-au stabilit începând cu anul 1870 sosind din Bucovina.
• Biserica romano-catolică Sf. Ştefan a fost sfinţită în anul 2008, pe 20 august, în cinstea lui Sf. Ştefan. Biserica parohială din Cartierul Bucin s-a construit după proiectul arhitectului Köllő Miklós şi a inginerului Csiszér Lóránt.
• Muzeul Tarisznyás Márton. Clădirea se află pe strada Rákóczi Ferenc. S-a construit între anii 1770-1778 în stil baroc, de arhitectul Vertán István. În 1820 a fost predată armatei austriece, apoi până în 1849 a servit ca comandamentul batalionului de grăniceri, după 1849 era oficiu silvic, apoi administraţie fiscală. Din anul 1961 este Muzeu Orăşenesc. Sunt interesante arcadele dinspre curtea interioară. Expoziţiile muzeului sunt legate de silvicultură, folclor şi etnografie. Colecţia fondatorului muzeului, Tarisznyás Márton, este expusă permanent cu titlul "Etnografia pădurii" şi păstrează tradiţiile prelucrării lemnului. Muzeul păstrează şi moştenirea pictorului Karácsony János şi donaţia colecţionarului de artă Elekes Vencel, care cuprinde 170 de icoane, statui şi lucrări de grafică, precum şi peste 500 de ex libris-uri.
• Clopotniţa din "Alszeg" este un turn de clopot acoperit din zona vestică a străzii Belchiei, care a fost reconstruită în sec. al XIX.-lea, în faţa lui se află un crucifix acoperit de şindrilă.
• Moara de apă se află pe strada Belchiei, sub nr. 77. Moara funcţională şi astăzi a fost construită de familia Tinka în anul 1868. În prezent este în proprietatea Muzeului "Tarisznyás Márton.